Prin prospeţime, fineţe, fructuozitate şi conţinut în polifenoli ele se apropie de cele albe, iar pe plan cromatic sunt mai apropiate de cele roşii (Cornelia Munteanu 1999). Vinurile roze se obţin din soiuri negre cu mustul incolor printr-o vinificaţie intermediară între cea de obţinere a vinurilor albe şi roşii. De aceea, şi caracteristicile lor se plasează între cele a celor 2 tipuri de vin. Conţinutul lor în alcool este, de regulă, ceva mai ridicat faţă de vinurile roşii care s-ar obţine din acelaşi soi. În schimb, extractul sec este mai scăzut datorită unui contact mult mai redus al mustului cu părţile solide. Raportul între alcool şi extract sec se apropie mai mult de cel al vinurilor albe decât cel al vinurilor roşii.
Vinurile roze acoperă un mare evantai de culori, de la portocaliu clar la cireşiu deschis (Andre şi col., 1970). În general, vinurile roze nu se pretează la învechire. Calitatea lor nu se îmbunătăţeşte prin păstrare mai îndelungată în vase sau sticle.
Reputaţia acestor vinuri este dată de caracterul lor de băutură proaspătă, de fractuozitate, de savoarea lor apropiată de cea a strugurilor, ceea ce lipseşte vinurilor roşii (Rason, 1967) Se servesc la masă reci, la temperaturi asemănătoare cu cele ale vinurilor albe (8-10°C).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea d-tra conteaza.