Obiective turistice in Panciu-Vrancea

     Manastirea si Schitul Brazi-monument istoric de patrimoniu,are o istorie de sase secole,prima biserica din piatra,fiind construita aici in sec. XV(Aici Gala Galaction impreuna cu profesorul Vasile Radu ,a tradus Biblia)A fost ridicata de anahoretii Teofilact si Sava. Viata monahala din aceste zone a inceput in jurul anilor 1650. Manastirea Brazi a redevenit ca pe timpul fostului Mitropolit Teodosie al II-lea, o asezare monahala cu schituri in toate colturile podgoriei Panciu. La mai bine de trei secole de la fondarea acestora, astazi, schiturile Trotusanu, Musinoaiele si Schitul Sfintul Ioan Botezatorul se afla, din nou, in grija Manastirii Brazi. Acestora li se va adauga si Schitul Racoasa, iar Manastirea Brazi va deveni cel mai puternic punct monahal din partea sudica a Moldovei..

     Schitul Sfatului Ioan Botezatorul-a fost infiintat in 1807 de Ieroschimonahul Dimitrie ca asezamant monahal de ingrijire si ocrotire a maicilor batrane si bolnave.Fiind oarecum retras,schitul era pentru monahii de la Brazi un loc de liniste si rugaciune.

     Hrubele lui Stefan Cel Mare- Hrubele din Panciu au fost sapate in anul 1494, pe vremea domnitorului Stefan cel Mare si au o lungime de aproximativ trei kilometri. Construite sub forma de tuneluri, acestea sunt alcatuite dintr-un culoar principal din care se ramifica nu mai putin de 36 de galerii laterale, transformate, in 1949, in spatii pentru pastrarea vinurilor obtinute din vita de vie nobila de pe teritoriul podgoriei pancene.
    Legenda spune ca hrubele au fost construite strategic, pentru a adaposti mamele cu copii in timpul razboaielor otomane. Tot aici, domnitorul Stefan cel Mare sarbatorea fiecare victorie.
    In anul 1968, hrubele au inceput sa fie populate cu butelii de sampanie pentru invechire, activitate pe care o gazduiesc si astazi, aici fiind pastrate aproximativ 200.000 de sticle.

Mormântul lui Ioan Slavici

Ioan Slavici – scriitor şi jurnalist
Ioan Slavici s-a născut la 18 ianuarie 1848 la Siria, judeţul Arad, fiind fiul cojocarului Sava Slavici şi al Elenei Borlea, fiica preotului din localitatea Maderat şi a decedat pe 17 august 1925 în cartierul Crucea de Jos din oraşul Panciu .
După învăţături căpătate în sat, apoi la liceul din Arad şi cel din Timişoara, al minorităţilor, rămâne doi ani acasă ca apoi să meargă la Pesta să înveţe dreptul, dar fără tragere de inimă pentru că lui îi plăceau psihologia şi în general filozofia
Era atunci epoca în care “Junimea” strângea o seamă de bucovineni şi ardeleni ce exercitau asupra literaturii o înrâurire covârşitoare şi determinau în parte o nouă stare de spirit.
Unii se simt dezrădăcinaţi şi cântă satul, alţii, ca Ioan Slavici, se cred datori a lua biciul în mână şi a încerca pedepsirea unei societăţi putrede.
Abia pe la sfârşitul anului 1869, când merse la Viena, Slavici cunoscu pe Eminescu şi prin el lucrurile româneşti.
Eminescu îl puse, în 1871, în legătură cu Convorbirile Literare, cărora le trimite spre publicare „Studii asupra maghiarilor” şi după aceea „Poveşti”, acesta fiind debutul său literar.
La 24 iulie 1872 se întoarce la Siria şi redactează, în aprilie 1873, Umoristul colaborând cu numele de Ioan Slaviciu Borlescu.
După 1876 îl găsim la redacţia ziarului Timpul, iar din 14 aprilie 1884 organizează ziarul Tribuna la Sibiu.
Cu toate că avea o viziune politică foarte combătută, pentru care face şi temniţă la Vatz, în 1889, Slavici era un om paşnic căruia îi plăcea aerul familial, grădinăritul, fotografia, sculptura în lemn.
Slavici s-a stins din viaţă la 17 august 1925 la Panciu, dorinţa sa testimoniară fiind aceea de a fi îngropat la Schitul „Brazi”. Personalitatea puternică a scriitrului paşoptist este evocată peste tot în oraşul Panciu, Liceul teoretic din oraş purtând numele de „Ioan Slavici”
Opera lui Slavici este una remarcabilă, printre creaţiile sale amintind: